Anumite locuri vizitate sunt ca si oamenii.Acei oameni frumosi  pe care i-ai cunoscut vremelnic  dar care-ti raman in suflet o viata.Asa s-a intamplat cu aceasta parte a Turciei descoperita cu cativa ani in urma, mergand in cautarea perlelor ascunse de la tarmul Marii Egee.
Aventura noastra a fost motorizata, parcurgand binecunoscutul traseu Bucuresti – Edirne-Eceabat si traversare cu bacul la Canakkale unde am si innoptat(Hotel Grand Anzak).
A doua etapa a fost parcursa in aproximativ 9 ore acoprind o distanta de 480 km pana la Dalyan unde am ajuns pe inserat. Hotel Keskin ne-a fost gazda de-a lungul a trei zile de poveste.
Prima impresie unanima a fost “cam ca la tara” generata, in mod firesc , de o zi obositoare si asteptari  nesatisfacute.Era un “déjà vu” experimentat de-a lungul multor calatorii asa ca dupa o cina mult asteptata pe terasa hotelului , ne-am retras in camere lasand-ne prada unui somn odihnitor prefatat totusi de asteptari ale zilei ce va sa vina.
Si s-a facut lumina.Primii pasi au fost catre balconul camerei, acolo unde razele de soare cucerisera peretii stancosi din apropiere , luminand asemenea unor proiectoare o scena dintr-un spectacol plin de culoare si  forme.Palmierii, arborii ornamentali, luciul apei acoperit de stuf, bariera erecta si dantelata a formatiunii muntoase din apropiere,  toate  acoperite de un albastru infinit al cerului.
Ce a urmat a fost de vis, croaziera de-a lungul Deltei Dalyan, cu plimbare pe Lacul Sülüngür si punct final Plaja Iztusu.Imbarcati cu mic cu mare, fiind un grup destul de numeros, am inceput sa navigam pe canalele acoperite de vegetatie specifica deltei catre Lacul Sülüngür unde am acostat pret de o vreme , dedicandu-ne  exclusiv imbaierii si catorva salturi acrobatice din barca.Era introducerea unei naratiuni  al carui punct culminant ne-a lasat fara cuvinte.
Pornim motorul lasand in urma momentele de exuberanta si ne avantam prin labirintul canalelor flancate de stufaris catre mare.Descoperim Dalyanul prin ochii navigatorului, admirandu-i linia sinuoasa imbratisand parca ambarcatiunile multicolore acostate la tarm si terasele cochete suspendate deasupra apei.
Renuntam repede la imaginea boema a zonei si toate privirile raman atintite catre muntele de peste raul ce serpuiestea de-a lungul  localitatii,  descoperind un tablou ireal: Mormintele Lyciene, sapate in stinca abrupta ,cu fatade de templu grecesc cu doua sau mai multe coloane in stil Doric.
Oprirea la bariera ce indica intrarea in zona de rezervatie a deltei , ne trezeste din reveria ce ne-a cuprins si coplesit deopotriva.O scurta asteptare si cateva schimburi de vorbe intre capitan si manipulatorul barierei si continuam cu “vant la pupa” catre  un estuar format de raul Dalyan inainte de a se pierde in mare.Oprim si experimentam senzatii incerte datorate izvoarelor cu apa rece  venite din adancuri.Parasim zona si parcurgem sectiunea de amuzament , unde barci ancorate gazduiesc  localnici care ofera  adevarate spectacole prin atragerea broastelor testoase la suprafata spre emotia chiar stupefactia celor mici si nu numai.   
Este punctul de unde Maria Sa Natura devoaleza inca o realizare de exceptie, Plaja Iztusu.
O fasie lunga de nisip fin, deasupra marii,  agatata asemenea unui hamac de umerii versantilor impaduriti.
Protectiile pentru ouale depuse de broastele testoase  sunt la tot pasul.Le privim cu suspiciune considerand mai degraba demersul ca fiind unul de natura comerciala.Trecem peste si ne avantam in valurile marii intr-o binecuvantata blanda mangaiere a starii de bine care ca tot ce-i minunat dureaza putin.Scrutand  departarea, catre imbratisarea cerului cu marea , o umbra masiva si apoi o aratare fioroasa despica  apa facandu-si aparitia la mai putin de 10 metri in fata.Era o broasca testoasa imensa.Minunata creatura , atat cat am putut-o vedea , intrucat m-am retras repede in zona de confort si siguranta adica pe mal.Era adevarat, este arealul broastelor testoase si cu putin noroc pot fi vazute in habitatul lor natural.
Am inchis o fila de poveste si ne-am retras catre hotel cu satisfactia exploratorului ce si-a atins obiectivul.
Restul a fost relaxare, plimbari prin idilicul orasel, festinuri gastronomice si bucuria unui sejur altfel care insa nu s-a terminat.Urmatorea saptamana am descoperit zona Oludeniz, un alt taram aceeasi mare……marea bucurie a vacantelor inedite.